Preambul:
Ne ocupam cu frenezie de organizarea unei conferinte si am decis sa schimbam locatia, datorita unei mariri neasteptate de buget. “Zis” is “facut” , in transcriere moderna, adica am purces la upgradarea locatiei. Am cerut parerea unui chéf drag mie si am aflat ca tocmai acorda consultanta unui restaurant de lux, exact ce prevedea manualul, pentru evenimentul pe care il manageriez. Incantata de locatie si de reactia prompta a managerului, am fixat o vizita, la care trebuiau sa participe doi reprezentanti ai clientului, cei mai importanti factori de decizie, intrucat pe umerii lor se afla intreaga raspundere a conferintei.
Cuprins:
La ora si data stabilite, am fost intampinati de un manager de mare clasa, atent, indatoritor si stilat, care ne-a prezentat restaurantul, dotarile si meniul, manat permanent de dorinta de a satisface exigentele clientului si de a se plia perfect pe acestea.
In momentul in care a inteles ca balanta este inclinata covarsitor in favoarea restaurantului pe care il conduce, a avut delicatetea si prezenta de spirit de a ne oferi un moment de intimitate, pentru a ne putea dezbate problemele interne.
Revenit la masa, a combinat opitalitatea cu o gluma bine plasata si ne-a oferit o mostra culinara extrem de inspirata, o tarta de mere insotita de o cupa de inghetata si o cafea aromata, pentru intregirea delectarii. Ne-a lasat din nou singuri, pentru a ne putea decide, influentati de mireasma merelor coapte cu scortisoara, dar nu a omis sa ne precizeze ca am putea beneficia, in seara evenimentului, de un concert de saxofon, acompaniat de pian.
Desi restaurantul prezenta un singur inconvenient – dispunerea meselor in trei saloane diferite – priceperea managerului ne-a facut sa ne dorim intens sa organizam evenimentul in acel loc, astfel incat, cand am parasit restaurantul, eram cu totii animati de dorinta de putea depasi micul inconvenient.
Concluzie:
A doua zi am primit incuviintarea clientului pentru a organiza evenimentul in acea locatie. M-am bucurat din doua motive; stiu sigur ca oaspetii straini vor pleca cu o impresie placuta despre ospitalitatea romanesca, fara tuica, stergare si blanuri de oaie asternute pe jos, iar noi toti, cei peste optzeci de oaspeti, ne vom delecta cu preparate gatite si servite cu stil, intr-o ambianta perfecta, care iti permite sa te simti cu adevarat gazda.
Recomand Restaurantul Maxim, ca un loc de PR-it si nu numai.
