Reportajele despre România, multe dintre ele, prezintă doar aspecte urâte, sordide și ușor înfricoșătoare. Și mulți compatrioți concură în a oferi astfel de subiecte: spargeri de locuințe, fraude cu carduri bancare, hacking, crime, abandon de minori, amplasări de corturi în centrul unor localități turistice dinafara țării. Orice vă trece prin minte și apare la știri, are aproape întotdeauna printre autori și un român.

Popularizare excesivă, discriminatorie, în special în căutarea senzaționalului, ar putea spune cârcotașii, uneori chiar fundamentat. Dar alături, în preajma, și mai ales împotriva acestor exponenți ai cetățenilor europeni de proveniență românească, acționează alții, despre care media amintește mai rar, fără eforturi de comunicare.

În România, sau oriunde în lume, se află români care muncesc, creează și trăiesc decent, aducând plus valoare societății din care fac parte. România are locuri și peisaje frumoase, pe care unii le respectă și le îngrijesc, de multe ori cu trudă și folosind agoniseala personală. Tradițiile sunt păstrate de mulți dintre locuitorii acestei țări cu dragoste și recunostință și uneori chiar și cu o fărâmă de teamă ancestrală.
Localnicii unor zone aflate în dificultate găsesc căi să se adapteze și să convertească puținele resurse locale în mărci de prestigiu.

În fiecare colț de țară, în sărăcie sau bogăție, în zone aglomerate sau aproape pustii, în locuri cu concentrații etnice minoritare sau majoritare există oameni care fac ceva ce se cheamă că „sfințesc locul” în care trăiesc.
Despre aceștia am aflat în vara și toamna acesta, când am colindat țara cu echipa TSTV, un proiect căruia m-am alăturat din convigere.

Ne-am oprit în Targu Jiu, unde am vizitat Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși și Muzeul Judeţean Gorj, dar şi  Casa memorială Constantin Brâncuși, din localitatea sa natală, satul Hobița. La Muzeul Arhitecturii Populare din Curtişoara am stat de vorbă cu muzeograful Albinel Firescu, un adevărat pasionat de istoria locului.
Acesta ne-a explicat despre importanţa conservării culei Cornoiu, una dintre puţinele existente, restaurate și corect puse în valoare, precum şi despre mica bijuterie arhitecturală, biserica Sf. Ioan Botezatorul. În atelierul din incinta complexului muzeal Curtişoara am asistat la o demonstrație de fabricare a șiței, realizată de către unul dintre restauratorii muzeului. Apoi am ascultat legenda lui Iovan Iorgovan și a muștei columbace, un adevărat flagel al vitelor din zonă, până în secolul trecut.

Recunosc, am regăsit în vorbele sale multe dintre informațiile primite în decursul anilor de la tatăl meu, originar de pe malurile Dunării, din mult încercata localitate Orșova. Echipa a urmat drumul pe Clisura Dunării, unde a vizitat renumitele plantaţii de smochini de la Şviniţa, locul unde o comunitate mică de sârbi a reuşit să valorifice la maximum ce îi oferă natura. Primarul Nicolae Curici se mândrește că reușit să înregistreze ca marca, dulceața și palinca de smochine de Şviniţa, la OSIM.

Am întâlnit interpreţi populari la Festivalul Maria Aposol de la Runcu şi am cunoscut-o pe gorjanca Maria Corlan Mischie. La eveniment au luat parte mulţi copii talentaţi, care ne-au prezentat datini şi obiceiuri populare din zonă.

Ştefania Prună, preşedinta de la Arta Casnică Tismana, ne-a dezvăluit tainele realizării celebrelor ii româneşti, în mijlocul talentatelor lucrătoare din grupul de la Ponoarele, judeţul Mehedinţi. Am stat pe prispa casei doamna Marghioala, un exemplu de ospitalitate românească. Pe drum, am admirat numeroase monumente naturale, Podul lui Dumnezeu, o uriaşă arcadă de piatră peste şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin şi Cheile Sohodolului, cu celebrul “Inel al doamnei” care dealtfel, este locul cu cea mai mare biodiversitate din România.
Am ajuns apoi la Rezervația Naturală Muzeul Trovanţilor de la Costeşti, locul unde natura „sculptează” misterioase forme din piatră. Conform teoriei unor artiști vizuali, trovanții ar fi fost o sursă de inspirație a marelui sculptor Constantin Brâncuși. Ei își bazează teoria pe proximitatea satului său natal, Hobița, dar și pe anumite asemănări între ciudatele monumente naturale și operele maestrului. Din 2006, rezervația a intrat sub tutela Asociației Kogayon, care o îngrijește din resurse proprii, cu sprijinul voluntarilor.

Într-o zi ploioasă de toamnă ne-am oprit în Odorheiu Secuiesc, unde am stat de vorbă cu Istvan Mozes, unul dintre proprietarii de pensiuni din zonă, dar şi cu făuritorii de ceramică de Corund, care ne-au dezvăluit tainele realizării celebrelor vase.
A urmat o vizită la Praid, la celebra salină, una dintre cele mai mari din Europa, iar apoi câteva lecţii de gastronomie oferite de îndemânaticele localnice (atât de pricepute în pregătirea bucatelor tradiţionale sau a dulciurilor), la Festivalul Sarmalelor.

Am poposit în centrul ţării, în Localitatea Rupea, unde am vizitat Muzeul Etnografic, care poartă numele unei marcante personalităţi a zonei, Gheorghe Cernea. Un loc admirabil, cu nimic mai prejos decât muzee aflate în prestigioase orașe europene. Cetatea Rupea, unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României, recent restaurată, este un loc unde se vede strădania gospodarilor zonei. Despre această latură a României și locuitorilor ei ne-am dorit cu toții să se afle, aici și mai ales înafară.

TS TV este un proiect privat și evident că va trebui să se autofinanțeze, dar programele sale vor fi permanent dedicate valorilor autentice, tradițiilor și oamenilor frumoși.