Recunosc, mi-au cam lipsit din program ieșirile la masa de prânz, în scopul explorării de localuri mici și cu personalitate. Vara toridă, comoditatea excesivă (de care mă fac vinovată) m-au condus în locuri din proximitatea locuinței în care, în cel mai fericit caz, am primit preparate decente la prețuri excesive. Iar când am decis să merg la Bucataria.localfood nu aveam mari așteptări, deși auzisem lucruri bune despre mâncarea lor.
Din pură întâmplare, ziua în care am pășit în micul local din str. Slătineanu a fost prima în care toamna s-a instalat cu adevărat în București. Am bombănit tot drumul ploaia, ziua de vineri, traficul și orice potențială cauză a stării de nemulțumire care se instalase confortabil în interiorul meu.
Am intrat în micuța curte ce precede și mai minuscula clădire și am fost surprinsă să constat că nu era deloc aglomerat, deși era ora prânzului.
Am pus pe seama ploii lipsa corporatiștilor ce populează de obicei aceste localuri, la ora prânzului, dar recunosc că m-am bucurat.
Am remarcat decorul simplu, lipsit de excese. Atmosfera, deși boemă, nu este sufocantă cum se întâmplă în alte locuri de gen.
Meniul este restrâns, conține preparate românești reinterpretate modern, cu câte un accent din zona Buzăului, de unde se pare că provin proprietarii. Și cam tot de pe acolo vin și ingredientele, care își fac cunoscută proveniența în denumirile preparatelor: Zacuscă cu babic de Buzău, Hot Pleșcoi (baghetă cu cârnați de Pleșcoi), Pastramă de oaie (evident, de Pleșcoi!), Grilled Cheese Ghiudem. Ca totul să fie adus în actualitate și pe placul hipsterilor, se adaugă muștar, kimchi sau castraveciori murați, toate de la Pickles.
Nu e o critică, doar o constatare, în sens admirativ. Pentru că succesul în branșă înseamnă să te racordezi permanent la gustul consumatorului și la tendințele pieței.
Am ales exact preparatele citate mai sus și în plus o porție de Cartofi adevărați cu ou. Din lista complexă de vinuri, de cel puțin două ori mai mare decât cea de mâncare, am preferat un pahar de Jar de la Dagon Clan, un cupaj de Fetească Neagră și Pinot Noir, din 2018.
Mâncarea a venit relativ repede, porțiile au fost generoase, iar gustul echilibrat. Mâncare simplă, din ingrediente bune, cu un mic twist, dar totul în limite rezonabile, fără fițe și exagerări.
Am petrecut o oră în compania preparatelor și vinurilor, iar în loc de desert am primit vizita neașteptată a lui Cosmin Dragomir, obișnuit al casei și autor al uneia dintre cărțile ce se află pe mesele din local – Curatorul de zacuscă.
Am plecat mulțumită, iar când am revenit în aerul rece al străzii mi-am amintit că bistroul este nominalizat la două categorii în cadrul competiției Horeca Awards 2022 și am decis că merită votul meu. Pe care, odată ajunsă acasă, l-am și acordat!
