În luna septembrie, în fiecare luni de la ora 22:00, la Viasat History descoperiți adevăratele chipuri ale celor ce au schimbat cursul istoriei și analizați modul în care deciziile lor continuă să modeleze lumea în care trăim astăzi. Primul sezon al acestui documentar istoric, lansat în acest an, are opt episoade cu o durată de 60 de minute. 

„De la Stettin, în Marea Baltică, până la Trieste, în Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât peste continent”.
Cuvintele lui Winston Churchill din 5 martie 1946 au reprezentat nu numai un avertisment, ci și începutul simbolic al unei ere care avea să împartă lumea timp de aproape jumătate de secol. A fost o eră în care deciziile unui grup restrâns de indivizi, puternici, carismatici și adesea nemiloși, au modelat destinul a milioane de oameni.

O nouă serie istorică, Titanii Războiului Rece, este difuzată în fiecare luni din septembrie, la ora 22:00, la Viasat History și poartă telespectatorii într-o călătorie prin aproape 45 de ani de rivalitate între Est și Vest. Nu este doar povestea ideologiilor concurente; mai presus de toate, este povestea unor oameni, de la Churchill, Stalin și Truman, la Mao Zedong, Kim Il Sung, Hrușciov, JFK, Brejnev, Reagan, Thatcher și Gorbaciov.
Din Berlin, în Balcani, și de la Marea Baltică, la Marea Neagră, Războiul Rece a modelat harta politică, viața de zi cu zi și schimburile de putere timp de decenii. Liderii au negociat la Yalta și Potsdam, decidând soarta unor națiuni întregi și trasând granițe cu consecințe ce se resimt și astăzi. Deși aceste personalități au fost cândva celebrate drept eroi și vizionari, în unele țări, adesea politicile lor au adâncit diviziunile sociale ori politice, au restricționat libertățile și au aprins conflicte departe de propriile lor țări.
Seria explorează diferitele căi către putere și diversele stiluri de conducere ale acestor personalități: de la mâna de fier și epurările lui Stalin, la fervoarea revoluționară a lui Mao, manevrele diplomatice ale lui Nixon și reformele revoluționare ale lui Gorbaciov. Telespectatorii vor vedea cum conflictele locale, din Coreea și Vietnam, până în Afganistan și Orientul Mijlociu, au devenit arene pentru rivalități globale și cum deciziile luate la Washington, Moscova, Beijing sau Havana au modelat viețile oamenilor din Europa și dincolo de ea.

19 iulie 1955: În grădina Palatului Națiunilor se află „Cei patru mari”: de la stânga la dreapta, premierul sovietic mareșalul Nikolai Bulganin (1895-1975), fostul general și al 34-lea președinte al Statelor Unite Dwight D. Eisenhower (1890-1969), omul de stat francez Edgar Faure (1908-1988) și prim-ministrul britanic Sir (Robert) Anthony Eden (1897-1977), primul conte de Avon. (Foto: Keystone/Getty Images)

Impact în zona europeană
Cu toate conflictele recente ce afectează astăzi întreaga noastră regiune, ale căror surse nu sunt, nicidecum, simplu de identificat, să vedem pe scurt cum au fost afectate de aceste lupte pentru putere diverse țările din Europa:

 • Bulgaria, de exemplu, a fost un aliat ferm al Uniunii Sovietice și a urmat exemplul Moscovei pe tot parcursul Războiului Rece. Lideri precum Todor Jivkov au menținut un control strict, aliniindu-se politicilor sovietice atât în ceea ce privește guvernarea internă, cât și afacerile externe. Influența sovietică a modelat economia, sistemul educațional și poziția globală a Bulgariei timp de decenii.

• Croația: Fostă parte a Iugoslaviei sub conducerea lui Josip Broz Tito, Croația a parcurs un drum unic în timpul Războiului Rece. Tito a rezistat dominației sovietice urmând o politică de nealiniere care echilibra relațiile atât cu Estul, cât și cu Vestul. Această independență a adus o relativă deschidere în comparație cu alte țări din Blocul Estic, deși țara era sub controlul unui singur partid.

• Republica Cehă (pe atunci Cehoslovacia): Influența sovietică a fost puternică și aici, culminând cu zdrobirea eforturilor reformiste ale lui Alexander Dubček în Primăvara de la Praga din 1968 de către trupele Pactului de la Varșovia care acționau în conformitate cu Doctrina Brejnev. Acesta rămâne unul dintre cele mai definitorii puncte fierbinți ale Războiului Rece în Europa.

• Danemarca: Ca membru fondator al NATO, Danemarca a jucat un rol esențial în apărarea flancului nordic al alianței. Poziția sa la intrarea în Marea Baltică a făcut-o un punct de monitorizare vital în timpul confruntărilor tensionate dintre Est și Vest.

• Estonia: Incorporată în Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Estonia a îndurat decenii de politici de rusificare, centralizare economică și suprimare a identității sale naționale, servind în același timp ca o regiune sensibilă de frontieră vestică pentru Moscova.

• Finlanda: Menținând un echilibru prudent între Est și Vest, a păstrat neutralitatea în timp ce se angaja în schimburi comerciale semnificative cu Uniunea Sovietică — un act de echilibru cunoscut sub numele de „finlandizare”, care permitea suveranitatea, dar limita criticile deschise la adresa Moscovei.

• Grecia: După ieșirea din războiul civil de la sfârșitul anilor 1940, Grecia a devenit un aliat cheie al SUA în cadrul Doctrinei Truman. Apartenența la NATO și ajutorul militar american au asigurat menținerea sa fermă în tabăra occidentală, chiar și în perioadele de tulburări politice interne.

• Letonia: Anexată de Uniunea Sovietică în 1940, Letonia a cunoscut rusificarea, planificarea economică centralizată și suprimarea expresiei culturale, servind în același timp ca avanpost militar crucial în zona Baltică.

• Lituania: Ca parte a Uniunii Sovietice, Lituania a fost supusă unui control strict, dar și-a păstrat o puternică identitate națională clandestină. Mișcările disidente și activismul catolic au jucat un rol cheie în prăbușirea finală a puterii sovietice.

• Macedonia de Nord (pe atunci parte a Iugoslaviei): Sub conducerea nealiniată a lui Tito, a împărtășit poziția unică a Iugoslaviei în timpul Războiului Rece, de a menține echilibrul între cele două superputeri, păstrând în același timp intern un regim de partid unic.

• Norvegia: Ca membru fondator al NATO, poziția strategică a Norvegiei în zona arctică a făcut-o un actor cheie în monitorizarea activității militare sovietice în nord, în special în regiunea Mării Barents.

• Polonia a fost un stat satelit comunist sub puternica influență și strict control sovietic între 1945 și 1989. După cel de-al Doilea Război Mondial, ratificate în timpul Conferinței de la Postdam, granițele Poloniei au fost modificate spre vest, iar țara a fost plasată ferm în sfera de influență sovietică ca stat tampon pentru a proteja URSS de o eventuală invazie occidentală.

• România, deși membră a Pactului de la Varșovia, a urmărit o politică externă nonconformistă sub Nicolae Ceaușescu, menținând o oarecare independență față de Moscova, în timp ce acesta conducea țara cu mână de fier.

• Rusia (fosta Uniune Sovietică): Ca una dintre cele două superputeri, URSS a dominat Blocul Estic și s-a angajat într-o competiție globală cu SUA pentru supremația politică, militară și ideologică. Acest lucru a lăsat o moștenire durabilă asupra geopoliticii globale.

• Serbia (fostă parte a Iugoslaviei): Sub Tito, a avut un rol central în poziția nealiniată a Iugoslaviei, găzduind summituri internaționale și navigând între Est și Vest, menținând în același timp un sistem socialist.

• Slovenia (pe atunci parte a Iugoslaviei): Datorită deschiderii Iugoslaviei către Occident, Slovenia s-a bucurat de legături economice mai puternice cu Europa, deși a rămas sub un regim monopartid până la sfârșitul Războiului Rece.

• Suedia: Deși oficial neutră, Suedia a menținut o poziție defensivă robustă și o activitate avansată de culegere de informații, acționând adesea ca mediator în schimburile diplomatice dintre Est și Vest.

• Turcia: Membră a NATO din 1952, Turcia a fost un aliat cheie al Statelor Unite în timpul Războiului Rece, găzduind baze militare americane și jucând un rol esențial în securitatea regională.

• Ucraina (pe atunci parte a Uniunii Sovietice): Ucraina era profund integrată în sistemele politice și economice sovietice și găzduia industrii și instalații militare cheie. Cu toate acestea, era supusă unui control politic strict din partea Moscovei.

• Ungaria: Revoluția maghiară din 1956 împotriva dominației sovietice a fost brutal înăbușită de forțele sovietice, ceea ce a consolidat controlul sovietic timp de decenii și a transformat-o într-un simbol al rezistenței Războiului Rece în Europa de Est.