La fiecare început de an, în primele zile din ianuarie, sălile de sport se umplu, agendele se deschid pe pagini albe, iar listele de „rezoluții” par să promită o versiune mai bună a noastră. Și totuși, statisticile (și realitatea personală a multora dintre noi) arată că, până la final de februarie, mare parte dintre aceste promisiuni dispar. De ce se întâmplă asta?

Laial Murad, psiholog și mindset & performance coach, explică fenomenul dintr-o perspectivă profund umană: nu pentru că nu suntem suficient de disciplinați, ci pentru că ne setăm obiectivele într-un mod care ne sabotează din start.

Standardele prea înalte și prea multe schimbări deodată
„De cele mai multe ori ne punem niște standarde foarte înalte și ne setăm prea multe schimbări de o dată, într-un mod mult prea agresiv”, explică Laial Murad. Problema nu este dorința de schimbare, ci ritmul și amploarea ei. Creierul nostru caută siguranța. Iar siguranța, spune psihologul, „înseamnă ceea ce știe deja: rutină, familiaritate, no changes”. Când încercăm să schimbăm prea mult, prea repede, creierul intră în alertă și începe să ne saboteze: procrastinăm, ne pierdem motivația sau abandonăm complet.

„Elefantul” care ne paralizează
Unul dintre cele mai frecvente motive de eșec este lipsa unui plan realist. Ne uităm doar la rezultat, nu și la drum.
„Când vezi doar standardul pe care vrei să-l atingi, rezultatul final, te vei simți copleșit”, spune Laial Murad, făcând referire la celebra metaforă a elefantului. Dacă încerci să „mănânci tot elefantul deodată”, te vei bloca. Dacă îl tai în bucăți mici, devine un act posibil. Cu alte cuvinte, obiectivele mari fără pași clari devin surse constante de frustrare. „În fiecare zi ți se pare că ai eșuat, pentru că nu ai atins obiectivul final”, iar acest sentiment repetat ne descurajează.

De ce „rezoluțiile” sunt o capcană
Conceptul clasic de rezoluție este, în opinia psihologului, depășit. „Rezoluțiile înseamnă: gata, sunt alt om”, spune Laial Murad. Iar această idee creează presiune și instabilitate.
În schimb, obiectivele funcționează diferit: nu îți cer să te schimbi ca persoană, ci să îmbunătățești anumite aspecte din viața ta. „Ești același om care vrea să îndeplinească anumite obiective”, iar această abordare oferă creierului senzația de siguranță necesară pentru a susține schimbarea.

Obiectivele vagi nu înseamnă nimic pentru creier
“Vreau să slăbesc”, „vreau să arăt mai bine”, „vreau să stau mai puțin pe telefon”, sunt fraze des întâlnite, dar inutile din punct de vedere psihologic.
„Creierul are nevoie de claritate”, explică Laial Murad. Fără criterii precise, nu știm când am reușit și nici nu putem construi un plan. În schimb, obiectivele concrete, măsurabile și limitate în timp, oferă satisfacția progresului și cresc încrederea în sine.
“Formulează-ți obiectivele într-un mod cât mai concret și detaliat cu putință: “vreau să slăbesc n kg până la final de an”, “vreau să-mi cresc veniturile cu n sumă pe lună”. Atunci când formulezi obiectivele în acest fel, îți permite să răspunzi la întrebarea “cum fac să ajung acolo”, și astfel poți crea un plan”, subliniază psihologul.

Obiectivele care nu sunt ale tale nu te vor motiva
Un alt adevăr incomod: multe obiective nu vin din dorințele noastre reale, ci din presiuni externe.
„Ne setăm obiective bazate pe valori transmise de părinți sau de societate”, spune Laial Murad. Dacă un obiectiv nu este aliniat cu valorile tale autentice, motivația se va evapora rapid.
Întrebarea-cheie devine: De ce îmi doresc acest lucru?
Dacă răspunsul este „ca să impresionez”, „ca să demonstrez” sau „ca să fiu validat”, șansele de a duce obiectivul până la capăt sunt mici. În schimb, dacă motivația vine din interior, atunci avem toate șansele să le îndeplinim. „Singurul lucru care te va ține motivat este încărcătura emoțională și valorică a obiectivului”, explică psihologul.

Ce funcționează cu adevărat: micile obiceiuri
Poate cea mai importantă lecție este aceasta: schimbările mari se construiesc din obiceiuri mici.
„Este gold și foarte subestimată puterea micilor obiceiuri”, spune Laial Murad. Creierul acceptă mai ușor schimbările care nu par amenințătoare: zece minute de mișcare pe zi, cinci pagini citite, mai multe legume în farfurie.
„Zece minute sunt prea puține ca să le refuzi”, iar odată ce începi, de cele mai multe ori continui. Scăderea presiunii de la început este cheia formării obiceiurilor pe termen lung.

Puterea responsabilității împărtășite
Un ultim ingredient esențial este sprijinul altcuiva. „E mult mai ușor să-ți respecți obiectivele când ai un accountability partner”, explică psihologul, fie că este un prieten, un coach sau un terapeut. Responsabilitatea față de cineva și competiția pozitivă cresc semnificativ șansele de reușită. Nu mai ești doar tu cu tine – și asta face diferența.