Hiltonul din Dumbrava

Sorb o cafea de calitate si scriu, asezata intr-un fotoliu amplasat in fata barului englezesc, din incinta Hotelului Hilton din Sibiu.

Privesc poarta bogat ornamentata din fier forjat si in succesiunea gandurilor remarc insistența folosirii fierului forjat ca decoratiune. Observ ulterior ca se armonizeaza cu balustrada spatiului de recreere, cu cele ale curtii interioare si cu usa cu vitralii a salonului Madrigal.

Revin insa la English Bar si nu pot sa nu remarc ca spatiul generos alocat barului din mahon, fotoliile specifice cu spatar inalt si rezematoare laterale pot evoca atmosfera caracteristica cluburilor din Albion, unde timpul parca sta pe loc. Canapelele amplasate strategic in separeuri garanteaza linistea tranzactiilor de tot felul, despre care mi-ar placea sa cred ca sunt toate cat se poate de oneste.
Simtul critic (bine administrat) ma ajuta sa remarc cam prea multe ornamente aurii pentru stilul britanic si tavanul placat cu lemn imi pare ca e afectat oarecum de spoturile incastrate in el.
Dar in ansamblu, reuseste sa recompuna atmosfera si in final, asta conteaza! Candelabrele, aplicele si suportul pentru ziare se incadreaza in ansamblu si pot beneficia de clementa.
Hotelul ca si entitate insa, ofera atmosfera de calm si relaxare la care te-ai astepta. Serviciul discret, vesela armonioasa si calitatea cafelei sau chiar a ceaiului, pot face o sedere de business de-a dreptul agreabila. Toaletele aferente spatiului de business sunt exact ceea ce astepti de la puzderia de stele a hotelului, emanad rafinament si bun gust, realizat fara economie. Nuanta adanca de verde aleasa pentru paviment si placarile peretilor nu face ca spatiul sa para rece asa cum poate ar fi tentat cineva sa creada. Ii confera o oarecare stare de comfort si siguranta. Muzica suava, difuzata in surdina, acompaniaza toate activitatile, de la cele mai elevate, la cele mai prozaice.
Exceptie poate face cea care se revarsa din barul englezesc si din care se desprind armonii orientale si cuvantul “habibi”.
Poate ca are importanta si orasul in care se afla, Sibiul si traditiile sale bucurandu-se de mult succes, inca din vremea Mariei Tereza, care il considera orasul sau preferat.
Intr-una dintre “atenansele” cladirii se afla un restaurant rustic, numit “Camara Boierului”.
Decorat cu bun gust, fara excese si fake-uri, acesta ofera acum, in miezul iernii, un asortiment de carnati, caltabosi, toba, slaninuta, si ceapa rosie, in compania selecta a unei palinci respectabile, servita fierbinte in vase de lut, autentice, la intrarea in local.
Pretul este chiar surprinzator, o portie costand doar 12 lei.
Balansul se asigura insa prin pretul “normal”perceput pentru bauturi. Dar savoarea preparatelor autentic ardelenesti, a muraturilor, sarmamelor si a mamaligutei coapte in ceaun, fac experienta de neuitat! O tusa finala adauga deserturile, mere coapte, placinte cu mere si lipii cu varza, branzeturi traditionale si corect preparate, nu contrafacute! Totul cinstit, corect, preparat ca acasa, pentru gust si savoare si nu doar pentru aspect si plusvaloare.
Ca sa nu uiti ca acest hotel Hilton se afla in Sibiu! In Dumbrava… minunilor?

Leave a Reply