Există o tendinţă din ce în ce mai accentuată a oamenilor de afaceri şi a managerilor de firme de a alege locuri publice ca şi locaţie pentru a doua sau a noua întâlnire, în special pentru cele care presupun creaţie, documentare, discuţii libere, în general şi nu neapărat decizii financiare.
O astfel de întâlnire m-a determinat ieri să aleg o locaţie relativ apropiată de biroul meu şi astfel am ajuns la barul cafenea de la Inter – Intermezzo.
Trecuse mai mult de o jumătate de an de când nu mai frecventasem locul, dar se plasase definitiv în memoria mea ca fiind o oază de bun gust, linişte relativă şi răcoare garantată, în mijlocul Bucureştiului, la un preţ nu chiar exagerat, raportat la calitatea serviciilor.
Am petrecut două ore angajată în discuţii lejere dar cu conţinut foarte dens, care mi-au dat totuşi posibilitatea să observ detaliile. La capitolul decoraţiuni, serviciu şi floră, Intermezzo continuă să se situeze foarte bine. Aceeaşi atmosferă plăcută, acelaşi personal atent, vorbitor de multe limbi străine, care nu ridică din umeri şi pleacă, cum se întâmplă în multe locaţii, cât se poate de “pretenţioase”. Cafele, ceaiuri, bere rece, alune şi snacksuri, toate servite rapid, elegant, conform etichetei.
Surpriza mi-a fost oferită de către fauna foarte pestriţă: doi-trei oameni de afaceri străini, pe care îi poţi recunoaşte după croiala hainelor formale dar totuşi lejere şi după lipsa de încrâncenare cu care îşi privesc portabilele. (Mâna flexata, cu cotul ridicat deasupra propriei cumpene, cu care se ţine celularul, aparţine întotdeauna unui afacerist neaoş şi are drept scop, scoaterea de sub manşeta a ceasului scump şi de cele mai mute ori auriu).
Ici-colo o solitară sau un solitar, cel mai probabil cazaţi în hotel şi prinşi în plăcuta îndeletnicire de pieredere a timpului în aşteptarea unui moment dat. Mai enumerăm un cunoscut jurnalist de investigaţii, prins într-o discuţie cu două personaje, o Cosmina Păsărin cu un regizor şi încă un interlocutor.
Dar în mijloc, chiar în faţa barului, o ceată de haiduci, feţe cunoscute de la TV, la rubrica interlopi mai mult sau mai puţin celebri. Care au alăturat rapid şi fără ajutorul personalului, două mese şi au pus rapid stăpânire într-un mod straniu pe intreaga atenţie a celor din jur. Doar prestanţa hotelului, Slavă Cerului, i-a împiedicat să comande şi vreo două trei manele, fără număr!
Şi-au lălăit afacerile în gura mare şi nu s-au dat duşi, până când am încheiat discuţiile pentru care ne aflam acolo şi am părăsit incinta.
Am traversat holul somptuos până la recepţie, pentru a plati contravaloarea parcării, (destul de libere de altfel) şi am incercat să văd dacă replasez locaţia în propriul top.
Rămâne în primele zece, în continuare, dar cu acelaşi gust amar al dezamăgirii, lăsat în ultima vreme de tot ce înseamnă societatea românească în care “money rules”.

Totuşi, un loc bun de PR-it.