Starbucks, Baneasa Shopping City

Aceste randuri trebuiesc scrise repede ca sa nu se atenueze cu nimic amintirea dezgustului, disconfortului si chiar frustrarii incercate in aceasta dimineata la Starbucks-ul din Baneasa Shopping City.
Am ales acest loc dintr-o intamplare, pentru ca incercam de cateva zile sa-mi sincronizez programul cu cel al unui client foarte ocupat, iar azi au coincis oarecum drumurile noastre, convenind catre acest mall. Starbucks-ul a venit ca o alegere indoor, una din cele doua posibile, amplasate in jurul magnificei stropitori. Am sperat ca in acest fel nu vom fi deranjati de muzica ce se revarsa mai mult decat generos din boxele amplasate in zona de “recreere”.
Am ales o masa la geam, una din cele trei dotate cu fotolii si am luat cate un ceai “orange jasmin”, unul mare, din pacate! Dupa ce am incercat sa evitam arderea degetelor pe langa mansonul paharului, ce ar avea drept scop tocmai acest lucru, am continuat  sa dregem cu zahar si mirodenii oroarea din pahar. Spun “oroarea”  foarte ferm, intrucat am fost de acord cu interlocutorul meu asupra acestui fapt. Odata terminata operatiunea, am parasit zona fotoliilor, intrucat un grup, scuzati, era sa spun adunatura, de exemplare feminine ale rasei umane (formulare indelung cautata) au inceput sa vocifereze in limba engleza. Nici pana in acel moment nu erau prea discrete, dar sosirea unui personaj masculin insotit de un copil, le-a facut sa se dezlantuie. Exclamatii, urlete, lamentari, pe 7-8 voci, era mult prea mult pentru cineva care dorea sa discute conditiile preliminare ale unei colaborari si cam tot asa s-a dovedit a fi si pentru un individ care se straduia sa initieze o tanara in tainele MLM-ului, de orice fel o fi fost el.
Ne-am retras la o masa incomoda, aflata langa usa si am incercat sa ne sustinem conversatia. Corul de voci s-a intetit, dar nimeni din cafenea nu s-a ostenit sa le atraga atentia bipedelor ca se afla intr-un spatiu public.
Am trei concluzii la acest post:
1. Daca concetatenii nostri s-ar fi comportat astfel intr-o tara europeana, erau etichetati drept tigani (nimic in apararea tiganilor, doar o constatare).
2. Personalul ar fi trebuit sa rezolve problema, sugerandu-le sa coboare tonul, dar nu au schitat nici un gest si nu sunt sigura ca la fel ar fi procedat cu niste compatrioti.
3. Starbucks nu este un loc de PR-it, in mod cert si nu stiu  daca este macar o cafenea.

One comment

  1. Andreea says:

    Nu ma surprinde nimic. Am simtit pe pielea mea dezgustul acestei tentative de cafenea numita Starbucks. Personal rece si zeflemist, preturi exagerat de mari pentru sortimentul de cafea cu gust oribil. Starbucks sucks!!!

Leave a Reply