Privesc și chiar particip la efervescența creată de subiectul evaziunii cu ouă, multitudinea de glumițe și ironii care au invadat spațiul public. În buna tradiție a românului, evident că mă simt provocată să adaug și eu o virgulă la toate cele spuse, cu mult haz, de concetățeni. Dar aș dori să plasez virgula cumva, înafara frazelor uzitate, abordând lucrurile altfel.
Nerozia (aparentă) a deloc superficialului domn Vosganian a făcut deliciul presei și a tuturor platformelor de socializare în ultimele două zile, distrăgând atenția de la alte subiecte de actualitate.
Și mă întreb, cunoscând câteva reguli de comunicare și pasionată fiind de literatură de ficțiune: această falsă problemă a fost lansată întâmplător, exact după apariția unei reale probleme de imagine, cu care se confruntă partidul de guvernământ, din cauza prezenței nefaste a unor bodyguarzi în jurul celui de al treilea om din stat, la Înalta Curte de Casație și Justiție?
Ca într-o intrigă de roman de ficțiune, aș provoca cititorul (privitorul) la un exercițiu: să fie oare o coincidență că preamiruitul din februarie 2015, Varujan Vosganian, din plenul Senatului, atunci când se vota pentru urmărirea penală în cazul său, a lansat petarda cu evaziunea cu ouă tocmai în aceste zile?
Sau alfel spus, dacă spargem coaja oului, s-ar putea să răsară cefele late trecute în uitare?
Credit foto: Antena 3
