Cartea lui Jessie Inchauspe, Glocose Revolution, explică de ce glucoza este cheia majorității aspectelor legate de sănătatea ta, de la greutate la starea de spirit și dezvăluie modul în care putem controla nivelul zahărului astfel încât să ne simțim minunat și în formă. 

Am dat prima dată peste Jessie acum câteva zile când am văzut un extras din interviul ei cu Dr Mark Hyman, un medic de familie din SUA pe care îl urmăresc.  
În extrasul pe care l-am văzut eu, Jessie vorbea despre ordinea în care trebuie să mâncăm astfel încât să nu avem creșteri bruște de glucoză în sânge.

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

A post shared by Mark Hyman, M.D. (@drmarkhyman)

 
Ce spunea ea în acest clip m-a făcut să îi verific profilul de Instagram – Glucose Goddess și de-acolo nu a durat mai mult de 30 de minute până m-am decis să îi cumpăr cartea – Glucose Revolution. Bineînțeles, știu că în România încă nu a fost tradusă cartea și între noi fie vorba, dacă îi urmărești profilul pe Instagram, nu cred că e nevoie să o cumperi, dar în caz că e tradusă în română, eu zic că va merita cele câteva zeci de lei.

Ce zice Jessie în cartea ei?

Începe prin a ne explica ce sunt carbohidrații, cât de importanți sunt în nutriția tuturor organismelor de pe Pământ. Apoi discută despre cum funcționează glucoza în organismul nostru și “răul” pe care îl provoacă, iar apoi explică ce sunt creșterile bruște de glucoză în sânge, ce este rezistența la insulină și cum se traduc aceasta în simptome pe care mulți dintre noi le avem dar nu le recunoaștem ca fiind provocate de una sau de alta. Ca fapt divers, nu e doar diabet de tip II, dar poate fi depresie, anxietate sau ovare polichistice.

După ce trece prin toate aceste capitole, ajunge în zona de recomandări pentru a menține glucoza în sânge la un nivel stabil, fără creșteri și scăderi bruște. Și dacă veți citi cartea, veți afla că după o creștere bruscă de glucoză în sânge, va apărea și o scădere bruscă datorată insulinei care va “muta” glucidele din sânge în depozitele de țesut adipos, sau și mai rău în ficat, de unde multele cazuri de “fatty liver” sau steatoză hepatică pe românește.  

Recomandările Zeiței

1. Mănâncă în ordinea corectă
În acest capitol, Jessie explică care este ordinea corectă pentru a mânca și de ce. Ordinea corectă mai întâi fibrele, apoi proteinele și grăsimile și la final zaharurile sau amidonul.

Ce înseamnă asta? Mai întâi o salată sau niște legume precum dovlecei, vinete, poate niște humus, ceva cu un conținut ridicat de fibre, care fibre se vor duce în intestinul subțire și vor forma o plasă prin care zaharurile vor pătrunde mai greu. Apoi carnea și grăsimile și la final pastele, pâinea, orezul sau desertul.

2. Adaugă un starter verde
CUm ziceam mai sus, o sălățică ceva. Dar poți adăuga niște brocoli, sau niște ciuperci, un pic de conopidă coaptă. Ea spune că ajută la ordinea de mai sus, dar senzația mea e că ajută și la reducerea cantității de mâncare de după. Dacă începi cu o salată sau cu niște dovlecei prăjiți chiar și apoi continui cu mâncarea pe care deja o voiai, am impresia că probabil nu vei mai mânca așa de mult.

3. Nu mai număra caloriile
Eu pic în păcatul ăsta aproape zilnic și dacă v-aș zice ce spune cântarul meu ați vedea că e degeaba. Ca persoana care de vreo 5 ani o tot ține langa cu low carb, pot spune că imediat cum pierd control se vede pe cântar. Și oricât de mult aș aprecia Keto, nu este o dietă sustenabilă. Mai devreme sau mai târziu, vei mânca niște cartofi prăjiți sau îți va fi poftă de o prăjitură sau niște… gata, deja am luat-o razna. Ce vrea Jessie să spună în acest capitol este că numărul de calorii nu contează, ci e de fapt în acea mâncare. Moleculele contează. Spre exemplu, 150 calorii de gogoașă vor avea cu totul alt impact decât 150 calorii de iaurt.

4. Mic dejun sărat, nu dulce
Eu întotdeauna sar micul dejun. O cafea (3) și o țigară sunt suficiente pentru mine. Și asta nu e ceva nou, nu mâncam mic dejun nici când eram copil. Nu simțeam nevoia și nici acum nu o simt. Dar dacă aș mânca mic dejun, cu siguranță aș aplica acest sfat. Jessie explică în cartea ei cum un mic dejun dulce, care ridică glicemia, te pregătește pentru o zi de creșteri și scăderi bruște. Pe când un mic dejun sărat e mai sățios. Ce înseamnă mic dejun sărat? Ouă, un mic dejun englezesc (fasole, ouă, cârnați, șuncă și roșii coapte), iaurt, brânză (de vaci, cottage cheese) unt, unt de nuci și legume (roșii, ardei, ciuperci, avocado, leguminoase).
Lăsați deoparte cerealele cu lapte, muesli sau granola, fără croissante și adio pâine cu gem.

5. După masă, mișcă-te!
10 minute de mers pe jos după o masă poate reduce creșterea bruscă a glucozei între 3 și 27%. Dar nu înseamnă neapărat că trebuie să mergi pe jos în jurul blocului, poți urca și coborî treptele sau poți face câteva genuflexiuni. Dacă vrei să înțelegi de ce, pe scurt, mușchii au nevoie de glucoza, pui în funcțiune mușchii, ei se apucă și consumă o parte din glucoza din sânge, deci nu mai ai o creștere bruscă. Dacă vrei o explicație mai științifică și mai inteligentă citește cartea.

6. Un pic de oțet înainte de a mânca
Asta e o remarcă un pic controversată. Știm că toți guru ai sănătății bat câmpii cu oțetul de mere, dar se pare că oțetul, acidul acetică ajută să mențină glicemia sub control. Și o face prin două mecanisme, inactivează alfa amilaza, enzima care este folosită în digestia glucidelor și odată ajuns în sânge, acidul acetic ajunge la mușchi și incurajează producția de glicogen care de asemenea, reduce glucoza în sânge.

Aici Jessie spune că fie mănânci o salată cu un sos de vinegretă, ulei de măsline și oțet (orice fel de oțet e bun, dar ăla de mere e mai cunoscut) fie bei un pahar de apa cu o lingură de oțet. În mod interesant, ea se referă la oțeturile de masă care au o concentrație de 5-6% nu cele mai puternice.

De asemenea, recomandă să fie folosit oțetul în cazul în care mâncăm ceva dulce. Spre exemplu, niște înghețată.

Ba chiar zice că oțetul ajută și după ce am picat în păcatul dulcelui. Dacă se bea un pahar cu apa și o lingură de oțet la 20 de minute după ce ai mâncat ceva dulce tot ajută la reducerea creșterii bruște a glicemiei.

Uite aici un link de pe site-ul ei despre oțetul de mere. Aici Jessie spune că și lămâia poate avea aproximativ aceeași recție ca oțetul, ceea ce mă bucură pentru că prefer lămâia.

7. Îmbracă-ți carbșii
Ideea e aproape asemănătoare cu prima recomandare, sau cu a doua. Dar ce vrea să zică aici e că dacă mănânci ceva cu un conținut ridicat de carbohidrați, dacă adaugi niște grasimi sau proteine, reduci creșterea bruscă. Prin urmare, dacă ai o gustare dulce, pune ceva lângă ea. Niște fructe si un pic de unt de arahide, sau un ou fiert și niște ciocolată.

8. Cum să citești etichetele
Se pare că sunt câteva lucruri pe care nici eu nu le știam. Primul, dacă în primele 5 ingrediente este listat zaharul, e o problemă. Pentru că ingredientele sunt listate in ordinea cantității, iar zahărul în primele 5 înseamnă că o mare parte din iaurtul tău degresat e plin de zahăr. Și zahărul nue denumit doar zahăr, poate fi: miere, sirop de agave, sirop de porumb, sirop de arțar, concentrat de fructe, dextroză, sucroză etc.
Verifică câtă fibră e în produs, se pare că regula de aur este 1 g de fibră la 5 g de carbohidrați, dacă pastele tale au 25 g de carbohidrați la 100g ar fi bine ca fibra să fie minim 5g.

Până acum 150-100 de ani nu aveam acces atât de facil la dulciuri și carbohidrați. Făina nu era complet curățată de fibră, zahărul era un lux, mierea de asemenea, dar acum când putem cumpăra un pachet de biscuiți cu câțiva lei e atât de ușor să exagerăm cu dulciurile. Iar aici în UK, unde trăiesc eu, mi se pare că e mult mai greu. Totul are o formă de zahăr sau alta. Pâinea are zahăr și e dulce, cârnații sau baconul au dextroză, iar semipreparatele sunt pline de carbohidrați. Când am citit cartea asta m-am gândit la mulți dintre cei dragi mie care fie suferă de diabet sau de ovare polichistice și nu știu că de fapt unul dintre motivele principale ale suferinței lor este ceea ce ar trebui să îi țină în viață – ce mănâncă și tocmai de aceea am și vrut să scriu acest articol despre cartea lui Jessie Inchauspe, care chiar merită cele 6.99 lire pe care le-am dat. Și dacă va fi tradusă, îți recomand călduros să o cumperi!

Articol scris de: Corina Georgescu