Începând de vineri, 22 septembrie, de la ora 22, Viasat History difuzează săptămânal, documentarul Frontiera Americii, o altfel de istorie a nativilor care au populat teritoriul Americii înainte de sosirea lui Cristofor Columb, înlăturând toate clișeele cimentate în trecut.

Nativii americani au fost inițial imigranți: cu 15.000 de ani în urmă, au ajuns pe continent din Asia prin Beringia, regiunile sălbatice înghețate care legau Siberia de Alaska în timpul erei glaciare. Erau aproape 600 de triburi diferite cu obiceiuri, moduri de viață și ierarhii diferite. Până la sosirea lui Cristofor Columb în Lumea Nouă, existau între 5 și 10 milioane de nativi americani pe continent, cu unele estimări menționând chiar și 25 de milioane. Triburile care trăiau în vest, în special la câmpie, erau mai ostile: erau în esență vânători-culegători și concurau pentru același pământ. Prin contrast, triburile de la est de Mississippi trăiau în așezări stabile.

Filmele mai vechi tind să-i înfățișeze pe nativii americani ca pe un popor înapoiat, barbar, ne-evoluat de secole, dar adevărul este că pe continent trăiau deja populații multilingve, avansate din punct de vedere cultural, când au sosit europenii. Triburile făceau schimb între ele, învățau limba unii altora și migrau mult – existau triburi care umblau până în America Centrală. Unele dintre acestea exploatau cu success mediul înconjurător prin arderea controlată a câmpurilor și folosirea unor sisteme de irigare. Introducerea în cultura nativilor americani a cailor, aduși de conchistadorii spanioli în secolul al XVI-lea și răspândiți rapid pe tot continentul, a redus distanțele și a ușurat vânătoarea. Cu bunurile pe care le primeau de la coloniști, triburile făceau constant comerț, dobândind noi cunoștințe pe care le încorporau în viața de zi cu zi.

Cea mai emblematică figură a genului cinematografic occidental a apărut în America pe la mijlocul anilor 1800. Datorită boom-ului construcției căilor ferate, distanțele s-au scurtat, iar populația creștea rapid și avea nevoie de hrană, multă. Carnea de vită era în fruntea listei de consum, iar pentru a conduce și îngriji vitele era nevoie de specialiști: ei au devenit mai târziu așa-zișii cowboys. Abilitățile acestui mod particular de viață își aveau rădăcinile în Africa de Nord, unde maurii gestionau animalele diferit, de pe spinarea calului, în timp ce folosirea frânghiilor provenea din Africa de Vest – ambele tehnici au ajuns în America prin sclavi. Au fost folosite pentru prima dată pe coasta de est a Mexicului de așa-numiții vaqueros. Așadar, „administratorii de vite” mexicani au fost antrenați de sclavii negri – primii cowboy din America.

Aceste tehnici au fost adaptate în nord de tineri albi, singuri, care veneau la frontieră în căutarea unui loc de muncă, dar chiar și zeci de ani după Războiul Civil, mulți dintre sclavii eliberați erau încă angajați pentru aceste munci, pentru că era în sângele lor. Din cei 30.000 de cowboy-i care lucrau doar în Texas, 5-10.000 erau afro-americani. Filmele tind să romantizeze istoria coloniștilor, orașele din Vestul Sălbatic, frenezia construcției căilor ferate și „cowboy-ii și indienii”, dar documentarul Frontiera Americii înlătură toate clișeele cimentate în trecut.