Turabo Society Club, un hangar bine dotat, cu pretenţii pe măsură, amplasat pe malul lacului Floreasca. Două persoane din echipa de PR a trustului ne întroduc în atmosferă, arătându-ne drumul.

Multă lume bună, jurnalişti mondeni şi nu numai, agitaţie mare pentru o seară de luni. Motivul – marea lansare a noii producţii MediaPro şi Acasă, Iubire şi Onoare. Smokinguri, rochii de seară, parfumuri, coafuri şi machiaje sofisticate şi multe vedete, unele autentice. Pretutindeni doar feţe cunoscute. Se remarcă un actor plin de stil – Costel Constantin, o actriţă de Hollywood, obosită dar plină de charismă – Maia Morgenstern, un monstru sacru dintre puţinii rămăşi în viaţă – Marin Moraru, un bărbat pe placul femeilor – Cabral, un actor îndrăgit de femei – Răzvan Fodor, un prezentator prea emoţionat, la naiba – Mircea Solcanu, un profesor universitar medic oftalmolog –  Monica Pop împreună cu o actriţă, prietenă foarte apropiată – Carmen Tănase, o talentată actriţă prea emfatică – Ioana Ghinghină, mulţi tineri actori plini de emoţii . Multă mişcare, zumzet, bâlbe şi priviri pline de curiozitate ce încearcă să afle ce ascunde drapajul rochiilor multor vedete, silicon poate? O doamnă producător general care invită lumea prezentă să se delecteze cu mâncarea amplasată cam incomod – Ruxandra Ion. Cam toate ingredientele unui astfel de eveniment.

Începe proiecţia, cu 12 minute mai târziu decât cea lansată în eter, ca să se sincronizeze finalul, să se poată prelua imagini din sală la sfârşitul vizionării. Filmul, inspirat din crâncena realitate, surprinde bine o societate în descompunere aş spune eu, piţipoanca în continuă mişcare, preocupată de formă şi mai puţin de conţinut, oportunistul plin de emfază, dispus la abuzuri, tânăra frumoasă susţinută de către o mamă emancipată, în căutarea unei slujbe de vis. În paralel un colţ din lumea arabă, un emirat guvernat de cutume, de constrângerile religiei musulmane, unde femeile au multe îndatoriri şi foarte puţine drepturi. Filmări de mare excepţie, calitate a imaginii, peisaje frumoase, costume veridice, accente bine plasate. De remarcat jocul extraordinar al artiştilor mai vârstnici şi experimentaţi  şi cel presărat cu stângăcii al unora dintre actorii mai tineri. E timp să înveţe! Un cuplu frumos –Mădălina Drgahici şi Radu Vâlcan. Din jocul lor transpare mult entuziasm şi dăruire.

Povestea e subţire, foarte previzibilă, plină de clişee. De admirat însă metaforele vizuale care transmit mai mult decât dialogul, poate meritul lui Iura Luncaşu. Admirabil şi efortul Ruxandrei Ion de  a “dirija” un asemenea proiect. Şi mai ales reuşita.

Eveniment monden foarte distins, dar cu multe momente trenante pentru presă (pliantul frumos şi foarte costisitor nu oferă din păcate, nici un fel de informaţii utile). Poate ceva mai mult suport n-ar fi stricat şi ar fi asigurat o mai bună acoperire din partea numeroşilor jurnalişti prezenţi, care s-au declarat încântaţi.

Per ansamblu, un eveniment strălucit, care a reuşit să atragă atenţia şi să sperăm, şi audienţa.