În iunie 2017, când trei entuziaști, Cezar Ioan, chef Nico Lontras și Cosmin Dragomir, fiecare pasionat de gastronomie în felul său, au organizat primul Congres Național de Gastronomie și Vin, tema principală  a fost identitatea culinară a românilor. Am păstrat în memorie și am urmărit câteva aspecte legate de subiect, în intervalul scurs de la acel eveniment, iar recent am avut o experiență ce cred că merită împărtășită.

În timpul congresului amintit, la unul dintre paneluri, moderat de Tiberiu Cazacioc (dacă îmi amintesc corect), Adi Hădean, enumerând problemele cu care se confruntă un chef atunci când propune și lansează meniuri, pe lângă cele de aprovizionare, de povestea lanțului scurt, a amintit și teama de eșec sau lipsa de inspirație ce permit propagarea eternului “aperitiv” de nuntă, compus din salam, brânză/cașcaval, șuncă, icre și câteva măsline obosite.
De atunci, urmăresc cu mai multă atenție meniul evenimentelor de gen și mă bucur să constat că s-au mai redus felurile de mâncare și sarmalele aproape au dispărut. Iar la antreuri s-au strecurat variante mai elaborate ale tartinelor cu icre, a dispărut salamul, ba chiar brânzeturile s-au grupat frumos spre sfârșit, înaintea desertului, unde le este locul.
În demersul regăsirii identității culinare au fost parcurs etape, între timp s-a lansat o inițiativă legată de legiferarea unei Zile Naționale a Gastronomiei și Vinului în România, care a ajuns în Parlament.
Dar afacerile cu locație pentru snobi și meniuri pentru fraieri continuă să apară și unele chiar să reziste.
E drept că procentul celor serioase, care vor să încaseze bani din vânzarea de mâncare bună, cu gust, pregătită corect și din servicii de calitate, a crescut, așa cum am mai consemnat aici.
Și a venit surpriza.
În toamna anului trecut Antonio Pasarelli a devenit executive chef al unui somptuos local, restaurantul din Palatul Știrbey.
S-a lansat cuvincios, a răvășit papilele gustative ale jurnaliștilor și bloggerilor invitați, s-au făcut poze. Dar astfel de activități nu sunt neapărat urmate de mari schimbări în bucătărie, în rutina zilnică. Aici însă, a fost așa cum se cuvine.
Zilele trecute am participat la un botez, a cărui petrecere a fost organizată la Palatul Știrbey.
În ton cu atmosfera extrem de rafinată pe care o cunoșteam, am avut bucuria să fiu primită de personal atent și reverențios. Deși meniul era așezat frumos pe masă, nu i-am acordat prea multă atenție, pâna a sosit mult comentata farfurie cu gustarea rece.

Aerisită, frumos decorată cu micro plante și flori de la Microgreens, aceasta conținea câteva bunătăți minuțios pregătite, care se combinau și complimentau perfect.
De remarcat aici că cei peste 60 de oaspeți au fost serviți aproape simultan.
Am admirat priceperea și rafinamentul chef-ului Antonio, reflectate în culoare, aromă și gust, iar după ce am savurat somonul, pieptul de pui și șunca de curcan, prezentate sub formă de “ruladă de pui cu caise și cognac”, “rulouri de somon afumat, cu brânză cottage și chives” și “rulouri de șuncă de curcan, ardei copți și mascarpone” am studiat cu atenție meniul, pe care îl regăsiți în imagine. Elegant, echilibrat, adecvat. S-au asociat vinurile Pinot gris de la Budureasca și Cuveé de la Alira.

Evident că gustul și eleganța preparatelor se reflectă în prețurile pe care restaurantul le practică, dar calitatea ingredientelor, a serviciilor și creativitatea chef-ului le justifică.
În astfel de ocazii, arta culinară contribuie la succesul evenimentului, iar echipa lui Antonio Pasarelli își îndeplinește cu succes misiunea.
Gastronomia românească este pe drumul bun, indiferent cine o influențează, consider eu.