În ultimii ani am acumulat cunoștințe despre vin, poate la început mai dezorganizat, dar în timp au început să se sedimenteze, să își facă loc în mici sertare, fiecare la locul său, ca într-un puzzle imens. S-au așezat cuminți lângă sau chiar peste alte lucruri deja cunoscute, oferindu-mi ceva mai multă siguranță atunci când încerc să recunosc un soi, să asociez sau să descriu vinul băut.

Sigur că mai sunt multe piese lipsă, dar imaginea generală începe să se contureze, iar atunci când apropii de ansamblul gură-nas un pahar cu vin, știu cum se ține corect, cum se înclină și cum se rotește paharul, dar și de ce se fac aceste lucruri.

 

 

În vizitele la crame însă, nu înveți despre degustări. Acolo afli povestea, istoria, tehnica, efortul și pasiunea care se află în fiecare sticlă de licoare divină.

Din aceste vizite și mai ales din degustări vine experiența și se formează gustul.

Pentru că ai ocazia să asculți un specialist, fie el somelier, vinificator, oenolog sau chiar proprietar de cramă, care îți “povestește” vinul. 

Viile, vinurile, procesul de vinificație, oamenii, toate sunt diferite și cu atât mai interesante. Dacă știi să asculți și să guști înveți multe lucruri și ajungi să recunoști și să prețuiești un vin de calitate.

 

 

Alături de vin este mereu pâine. Pentru că ea te ajută să scapi de gusturile anterioare și să fii gata pentru cele noi.

Și în același timp o pâine bună – alături de brânzeturi, fructe și chiar ciocolată – pune în valoare vinul.

Asta m-a îndemnat să întreb mai mereu gazdele de unde procură pâinea și am aflat că în orașele mici, sau chiar în zona rurală există brutari care plămădesc pâine simplă sau mai sofisticată, dar în orice caz mai bună, mai apropiată de cum ar trebui să fie aceasta în mod normal.

Și așa am început să savurez nu doar vinul ci și pâinea.

 

La Dagon Clan, spre exemplu, am întâlnit o pâine cât se poate de gustoasă, aproape elegantă în simplitatea sa. Tărâțele din componență îi confereau un gust de nucă, iar fermentația naturală o făcea extrem de potrivită cu vinurile remarcabile ale cramei butic. 

Sigur, a ajutat mult să îi avem alături în aceste călătorii pe Cezar Ioan – pasionat de vin și autor al cărții Connaiseur fără ifose și pe Cosmin Dragomir – istoric culinar ce a inițiat un proiect dedicat, o Hartă a pâinii, care indică locurile de baștină ale pâinii tradiționale. 

Nu întâmplător, ambii sunt inițiatori ai Zilei Naționale a Gastronomiei și Vinului, alături de Nico Lontraș.

Și tot de la Cosmin a mai venit o descoperire, care mi-a bucurat inima și papilele gustative. 

Pe drumul spre Castel Bolovanu, de la Sâmburești, la inaugurarea vinotecii VINARTE, comoară evaluata la 600.000 de euro, Cosmin ne-a prezentat o creație a lui Daniel Ion Marian, creierul, sufletul dar și brațele brutăriei artizanale Casa del Pan. Un croissant inspirat de Cosmin, cu aluat cu cărbune vegetal și umplut cu zacusca La Borcan, pe care Curatorul de zacuscă o promovează. 

Atât de mult mi-a plăcut, dar m-a și intrigat creația lor, încât a fost musai să pășesc în brutăria lui Daniel Ion, să iscodesc puțin. 

Pe deplin satisfăcătoare vizita, iar descoperirile de acolo merită un articol dedicat, care va fi publicat curând. Las aici o imagine, ca să vă faceți o idee.

 

Ce aș vrea să subliniez este că, printre multe alte comori, România are și vinuri foarte bune, premiate și apreciate la nivel mondial.

Are o gastronomie care merită descoperită, nu ponegrită. 

Mai sunt artizani care își practică cu demnitate meseria, deprinsă de la strămoși sau de prin străinătate, dar o exercită aici, pentru români, ca să păstreze tradiția.

Categoric mai am multe lucruri de aflat și multe crame de vizitat, dar mă bucur de fiecare experiență, de fiecare loc, produs sau gust desoperit. 

Și sper ca anul viitor să aducă noi provocări, ca să mai completez puzzle-ul acela.