Am primit un trandafir rosu de la Cesaria Evora. Eu si alti patru mii de privilegiati care au participat la concertul ei de aseara, de la Sala Palatului. Trandafirul rosu a fost oferit de catre un sponsor inspirat, tuturor doamnelor prezente la concert si multi dintre ei au ramas la picioarele Divei Desculte. Dar trandafirul pe care l-am purtat cu mine acasa, a fost o stare de bine compusa din emotia cantecului Evoriei, sensibilitatea si respectul publicului (care la fiecare poticnire a vocii unei Cesaria * aflata totusi intr-o convalescenta, a inteles sa compenseze prin aplauze efortul ei de a se afla pe scena) si tristetea ca nu putem urma exemplul generozitatii ei.
A fost un eveniment unic, sper ca nu ultimul, dar singular prin incarcatura pe care aceasta femeie micuta si modesta si generoasa a reusit sa i-o ofere. Sper doar ca oamenii veniti in numar atat de mare sa o vada incat sala devenise neincapatoare, i-au oferit prin aplauze recompensa pe care o merita.
Respectul si recunostinta fata de artist, care pluteau in aer, ma fac sa nu critic in nici un fel evenimentul, participantii sau organizatorii.
Desi nu sunt deloc originala, spun la randul meu: Obrigada, señora Evora!
*nu-mi permit sa ma refer la EA folosind diminutive, ca nu ne tragem de sireturi!
