De ce… (să) iubim dinozaurii?

Cristian Brancu și-a lansat recent la Marshall Garden cea de a cincea carte, numită, paradoxal pentru aceste momente, “La granița dintre viață și moarte”.
imageCartea în sine are o poveste și este, potrivit autorului, ideea survenită după o noapte albă, în care a trecut în revistă mari personalități ale artei, intervievate de către el cu puțin timp înainte de ceea ce el a numit “marea luptă”.
Personajele cărții sale sunt Stefan Iordache, Gheorghe Dinică, Anca Parghel, Dumitru Rucăreanu, Ernest Maftei, Adrian Păunescu.
Prezente în sală, alte personalități ale scenei, printre care Mirabela Dauer, Costel Constantin, Horia Moculescu, Alexandru Arșinel, Marina Almășan și alții, pe care nu îi trec sub tăcere cu intenție.
Gazda evenimentului, alături de cuplul Turcu-Brancu, Ion Antonescu, un Mecena al artiștilor.
Atmosferă de final de spectacol.
Sirotând un pahar cu apă (nu pentru că ar fi lipsit vinul) m-am angajat într-o discuție lejeră cu Horia Moculescu. După câteva secunde de replici banale, toate persoanele prezente la masă, în majoritate jurnaliste, au fost captivate, renunțând să mai socializeze, sau să guste din preparatele oferite.
Horia MoculescuNatural și elocvent Moculescu a trecut în revistă evenimente recente, în paralelă cu cele petrecute acum douăzeci și cinci de ani la Universitate, a comentat echilibrat poziția bisericii și a analizat situația politică, riscând și pronosticuri. Timp de șaizeci de minute am schimbat idei, până la confidențe (publice) legate de durata slujbei sale de înmormântare și piesa pe care dorește să părăsească scena vieții – “Over and over” a lui Frank Sinatra.
Am convenit (pe baza teoriei fizicii cuantice și a celei a lui Robert Lanza) că dacă va pleca primul, îmi va da un semn dacă există ceva “dincolo”.
Discuția a degenerat spre o situație similară, în urma căreia domnia-sa s-a ales cu o pendulă care nu mai funcționează (ca urmare a “plecării” unei prietene), deși mai mulți specialiști au declarat ulterior că nu are nici un defect.
Și acum ajungem la subiectul titlului: care pendulă se află în preajma unei diplome acordate de Ministerul Culturii, dar antedatată cu 200 de ani. Este ceea ce maestrul numește “diploma de dinozaur”.
Evident, aparținând unei alte generații, Moculescu poate fi numit un dinozaur.
Dar astfel de dinozauri trebuie conservați, ca să echilibreze inerția unor generații, așa-zis pierdute.
Ne-am despărțit urându-ne să-mi dea semnul acela cât mai târziu.
Așa să fie!

Leave a Reply