S-a cam încheiat vara, sau cel puțin așa pare pe aici, prin nord. Al Bucureștiului, desigur. Dar lipsa caniculei are avantajul că mă pot organiza mai bine și am timp pentru confesiuni în scris. 

Da, mai sunt zile când ne amăgește soarele cu strălucirea lui, însă temperaturile sunt mult mai sărace în grade. Dar jumătatea plină a recipientului o reprezintă nesfârșita gamă de culori și arome a toamnei, care îmi potențează imaginația.
Ah, și posibilitatea de a folosi tehnici de preparare termică a alimentelor, altele decât cele impuse de cele trei luni de caniculă pe care le-am petrecut pe îndelete, că nu pot spune traversat, nu reflectă realitatea – induce un anumit ritm alert care nu a fost prezent, parol!

Daa, m-am scăldat în razele soarelui cum nu am mai făcut-o în ultimele decenii și nu a fost ceva consimțit, ci mai degrabă acceptat. Dar am alternat cu escapade în locuri cu temperaturi cu cel puțin douăzeci de grade mai scăzute. A fost plăcut, reconfortant și a lăsat în urmă dorința de a aprofunda experiențele, cel puțin pe cele din inima Scoției și de pe coasta mării Nordului.

A fost puțin? Nu, dar sigur nu a fost suficient!
Despre arome și culori am mai spus, dar despre gusturi…chiar e dificil!Înclinată fiind spre solar, mi-a fost cumva dificil să descopăr valențe dezirabile/optimiste în zonele vestice ale continentului, dar am recuperat pe deplin în ieșirile de la Marea Neagră, în locuri turistice, dar absolut încântătoare și cu servicii cel puțin decente.

Ce mi-a bucurat papilele în această vară?
Surprinzător, niște preparate “heavy” de prin Scoția, cum ar fi haggis-ul, care a fost chiar o surpriză plăcută, o textură interesantă, un gust bogat, apropiat drobului de miel. Și am îndrăgit într-un mod ciudat și lorne sausage, un cârnat tipic scoțian, fără membrană, un fel de mic plat, sau square sausage cum mai este numit.

Da, bucătăria scoțiană are gust, spre deosebire de cea din Anglia și Irlanda. Sigur că am eșuat prin restaurante de hotel, dar au fost măcar unele cu ștaif, unde felurile servite erau de la decent/acceptabil în sus. Am încercat și preparate clasice, gen fish’n chips, sau reinterpretate și împopoțonate, pentru clientul de bar.
Concluzia a fost cea cunoscută: frumusețea englezoaicelor și savoarea bucătăriei englezești au făcut din englezi cei mai buni navigatori.

M-au mai încântat și ceva bunătăți preponderent vegetale sau cu derivate din lactate, ca cele de prin Kazanlâk și Balchik, variante ale celor întâlnite și pe la noi, că Dobrogea este mare.
Spre exemplu o versiune de Piperchi țârgâsiti (preparat specific aromânilor) descoperită într-un restaurant din Balchik. Practic, ardei prăjiți, brânză, roșii și un ou captiv într-un ardei iute despicat, totul copt într-un vas de lut frumos decorat. Gustul asemănător, ingredientele fiind comune.

Și varietățile de bere degustate în pub-urile din Edinburgh și Birmingham. Nu am înțeles pe deplin sensul unui public house până la ploaia de vară, cu soare, care m-a surprins în centrul vechi al Edinburgului. Doamne, ce de pub-uri am descoperit și apreciat acolo, într-un timp relativ scurt!

Ce regrete am?
Dincolo de obișnuitele pareri de rău că nu am văzut pe îndelete anumite atracții turistice, în special arhitecturale și istorice, am regrete legate de domeniul culinar. Că nu am avut suficient timp să descopăr zone mai puțin frecventate de turiști și să gust din preparatele locale autentice, nu cele cu pretenții, din restaurante. Cu siguranță ar fi avut o savoare aparte, apropiată de cea a preparatelor
Mai regret că nu am reușit să revin la un local cu specific din Caraibe, undeva prin Birmingham, unde într-o seară am văzut o mulțime de localnici într-o aglomerație similară cu cea de la sandwich-urile calde, cu șuncă, din Pasajul Villacrosse, în perioada comunistă. Dar la acel mic local voi reveni, cu siguranță!

Speranțe? 
Că toamna aceasta mă voi bucura de fiecare ocazie de a admira natura, voi aprecia bogăția de vegetale, atât cât va fi după seceta devastatoare despre care vorbesc toți fermierii. Și voi ieși din zona de confort ca să pot descoperi noi comori arhitecturale și gastronomice aici, la noi.