Întâi bancul: doi viezuri contabili, parcurgeau un traseu comun şi schimbau opinii despre predictibilitatea fiscală, despre condiţiile precare din piaţă, despre cât sunt de afectaţi de criză. La un moment dat ei văd pe jos un rahat. Unul îl provoacă pe celalat spunându-i: “ai declarat că ai face orice pentru a câştiga un ban, îţi ofer 1000 de euro dacă ingurgitezi rahatul”. Viezurele…vizat acceptă şi îngurgitează rahatul, primind mia de euro oferită de confratele sau. După câtva timp întâlnesc o nouă oportunitate, în forma unui alt rahat şi cel care câştigase mia de euro se simte obligat să-şi ia revanşa, provocându-şi partenerul de drum la aceeaşi provocare. Situaţia se repetă de încă patru ori. La un moment dat unul dintre viezurii contabili face un calcul şi spune: “ce am făcut noi aici, am mâncat fiecare câte trei rahaţi şi am transferat între noi, pe rând câte o mie de dolari, neavând vreun câştig, vreunul dintre noi” La care celalalt viezure contabil răspunde ” Da, dar am făcut rulaj de 6 000 de euro”.
Şi acum povestea: nu cred în câştiguri de orice fel, nu joc la loterie, bingo şi altele, nu am jucat nici măcar solitaire. Dar în ultima vreme sunt urmărită de un fel de noroc care generează glume în familie şi în firmă. La îndemnul glumeţ al partenerilor, azi am introdus un cod pe site-ul concursului Joe. Codul fusese decupat de către ei dintr-un ambalaj al unor napolitane consumate la o reuniune la birou, la care participaseră şi copii, deci ambalajul nu arăta prea bine, motiv pentru care a fost detaşată partea cu codul. Am procedat deci la înscrierea codului şi în câteva minute am primit un mesaj care îmi spunea că am câştigat 100 de euro. Motiv de noi glume şi de expansivitate pentru adepţii ideii că în ultima vreme sunt binecuvântată cu un noroc suspect. Sun la numărul indicat şi aflu ce trebuie să fac pentru a primi premiul. Printre celelalte formalităţi, surpriză, aflu că ambalajul ar fi trebuit să fie intact. Negociez şi înţeleg că dacă am şi restul ambalajului, premiul poate fi validat. Şi trec la recostruirea ambalajului cu ajutorul benzii adezive cunoscute şi sub denumirea de scotch.
Când termin de reconstituit ambalajul, constat că norocosul cod a cam dispărut, prin transferul cernelei pe degetele mele iscusite. Privesc cu atenţie şi nu pot identifica vreo urmă de imprimare în profunzime a codului alfa numeric, deci sunt multe şanse ca premiul să se fi volatilizat împreună cu cerneala. Am decis să trimit toate documentele pentru validare, deşi nu am prea mari speranţe în soluţionarea favorabilă. Dar am investit ceva timp în activitatea respectivă, plus printarea declaraţiei de pe site-ul respectiv, copia extrasului de cont, etc.
Am însă o mare dilemă, ce rulaj am făcut azi cu Joe, 100 de euro sau 200, că am câştigat şi am şi pierdut câte 100 de euro. Deci, ce rulaj am făcut cu Joe?
N.B. Am depistat aici o problemă de comunicare. Nu învinovăţesc Nestlé pentru faptul că am decupat noi ambalajul, dar consider că cerneala ar trebui să fie puţin mai rezistentă, sau măcar avertizaţi competitorii că din momentul introducerii codului, ambalajul nu trebuie atins!!!
