Am PR-it in dupa amiaza aceasta pe terasa cafenelei Van Gogh. Pe terasa, pentru ca azi vremea permitea, la Van Gogh , pentru ca pare a fi un loc potrivit pentru discutii si e chiar promovat ca atare.
Deindata ce am poposit pe numita terasa, un chelner apatic mi-a adus un menu si am decis ca o apa tonica e alegerea potrivita.

Nu am apucat sa-i comunic dorinta mea, pentru ca in scurt timp am fost inconjurata de interlocutoarele mele, trei la numar si am inceput sa discutam despre proiectul prezumtiv comun.
Am discutat timp de aproximativ 65 de minute, timp in care nu am fost deranjate de nimeni, intr-o atmosfera placuta, dealtfel. Ne asteptam cumva, ca un fel de poanta finala, sa ne fie adusa macar nota de plata. Dar nu s-a intamplat, de data aceasta firesc.
Ne-am ridicat si am plecat concluzionand: Grand Café Van Gogh e un admirabil loc de PR-it, asa cum stiam din vizitele anterioare. Dar daca iti este sete sau foame, atunci e problema…