Criza este scuza unanim acceptată, atunci când vine vorba despre umilințele pe care mulți dintre cei stăpâni pe meseria lor, acceptă să le suporte, pentru a-și mai putea câștiga traiul într-o țară profund coruptă.  
Câți dintre Dumneavoastră ați acceptat să vă înjosiți profesional, prestând în condiții inumane și periculoase, pentru că cei aflați la ” butoane” știu că pot conta pe disperarea voastră? Vă mai amintiți când v-ați simțit apreciați, mândri de priceperea voastră?
Există o clasă a celor care știu să facă lucruri, dar nu au loc într-o societate care nu cunoaște criterii de meritocrație.  
Societatea aceasta distruge valorile.
Poate azi vărsați o lacrimă pentru Adrian Iovan, dar dincolo de drama lui se află cea a tuturor profesioniștilor care, presați de nevoi specifice bazei piramidei lui Maslow, acceptă condiții pe care omologi ai lor din țări “mai europene” nici măcar  nu le-ar lua în calcul.
Salvarea ar putea veni din partea societății civile, sau adaptat la cazul nostru, din partea celor care au participat voluntar la operațiunile de salvare.
Reflectați, vă rog!