Nominoë – farmec și savoare din Bretania

Înaintând curajoasă prin lapoviță, pe străduțele din preajma Gării de Nord, după ce abandonasem mașina într-un loc îndelung căutat, pe str. dr. Felix, am realizat că mă aflu în proximitatea unui local despre care auzisem multe și toate bune – Nominoë. În consecință, trebuia să încerc.
Am deschis ușa și am pășit într-un colț de Bretania. Deși mă așteptam să aud colinde, ca pretutindeni în această perioadă, m-a întâmpinat o muzică plăcută, ritmată, ce parcă întregea atmosfera caldă.
Decorul este simplu, dar elegant, cu scaune și mese din lemn, asortate cu grizile aparente și biblioteca-vitrină, ce conține cărți dar și produse specifice Bretaniei.

Am cerut meniul, și odată cu el am primit povestea localului, deschis cu doar trei luni în urmă, tipărită pe spatele acestuia. La acestea s-au adăugat imediat comentariile pline de pasiune ale proprietarului, Theodor-Olavy Pecou.
Pe scurt, este povestea unui refugiat din România ceaușistă, pe atunci în vârstă de doar 8 ani, ce ajunge împreună cu părinții săi, într-un centru pentru refugiați și apatrizi, situat în Bretania, la Piriac-sur-Mere.
Theodor-Olavy, sau Theo, cum insistă să i se spună, s-a îndrăgostit de acest loc cu tradiție, istorie, geografie și gastronomie deosebită și nu a încetat să revină la el, după cei 11 ani petrecuți aici.
După ce și-a desăvârșit educația și s-a specializat în managementul afacerilor, a revenit în România, iar după un timp petrecut în corporații, a pus toată experiența sa și a soției, Dana, dar și toate resursele, în acest vis împlinit, ce poartă numele lui Nominoë, întemeietorul Bretaniei unificate și independente.
Afacerea are toate ingredientele și este bine construită: poveste, pasiune, experiență, locație, ingrediente autentice și o nișă bine explorată.

Ce poți mânca aici? Clătite sărate, din făină de hrișcă, în combinații clasice (cu ou, jambon, emmental) sau îndrăznețe (cu Andouille de Guémené- un mezel tipic zonei, burger sau chiar vegetariene), obligatoriu însoțite de un “bolée” de cidru premiat. Mă rog, nu obligatoriu, dar ar fi păcat să nu încerci, dacă te afli aici.
Apoi o clătită dulce, cu dulceață, sau cu unt. Sau una dintre cele din ediție limitată, cu ciocolată neagră topită și banană caramelizată, sau cu caramel și unt sărat. Meniul mai conține omlete, salate, gofre și înghețată, deci ai de unde alege. Și o poți face și de la distanță, pentru că ei și livrează preparatele.


Eu am ales clătita sărată ce poartă numele creperiei, Nominoë, pentru că îmi place să experimentez. Mezelul breton, bazat pe intestine de porc, nu este pentru oricine, dar ciupercile sotate și sosul bazat pe muștar tradițional echilibrează bine preparatul.
Clătita cu caramel și sos de unt sărat a fost cireașa de pe tort, acel ceva ce întregește experiența.
Pe care nu o pot califica decât ca admirabilă și demnă de recomandat. Prețurile sunt rezonabile, poți asocia două clătite și o băutură, plus cafea, sub 100 de lei, incluzând serviciile.
Porțiile generoase permit unui cuplu de domnișoare să împartă clătita dulce, iar în această perioadă, o ofertă de 59 de lei îți mai lasă în portofel ceva disponibil pentru un mic dar, că tot e sezonul.


Iar coșurile cadou aflate în incintă conțin câteva produse, ce te pot inspira pentru un dar special. Prețurile coșurilor variază între 109 și 199 de lei, dar dacă dorești să duci ceva dulce acasă, poți opta, spre exemplu, pentru o tartă cu prune, un desert original din Bretania, la 38 de lei. Și nu este o feliuță, ci o jumătate de tartă.

Ce cred eu despre Nominoë? Atât timp cât păstrează atmosfera plăcută, curată, mâncarea gustoasă și prețurile decente, succesul este garantat. Poveștile lui Theo sunt un bonus, de care poți sau nu beneficia. Dar am convingerea că va petrece din ce în ce mai mult timp în localul pe care îl insuflețește.

Leave a Reply