Ce mâncau și beau românii acum 120 de ani (I)

Din lectura unor cărți de gastronomie sau care fac referire la alimentația românilor din ultimii 120 de ani, am desprins câteva idei interesante, documentate mai mult sau mai puțin științific de către autorii lor. Enumăr câteva obiceiuri culinare ale înaintașilor noștri, structurate în două părți, pentru o lectură mai ușoară. 

În încercarea de a sprijini efortul unei prietene de a documenta o rețetă, am lecturat în ultima vreme câteva cărți de bucate sau lucrări referitoare la obiceiurile alimentare ale românilor în perioada 1880-1990. Am desprins câteva idei interesante, chiar surprinzătoare, pe care le-am selectat cu totul subiectiv.

Astfel, în lucrarea sa “Igiena Țeranului Român” publicată în 1895, dr. Gheorghe Crăiniceanu descrie “locuința, îmbrăcămintea și încălțămintea, alimentația în diferite regiuni ale țării și în diferite timpuri ale anului”.

1. Din relatările medicului, în mai toate regiunile țării se consuma preponderent mămăligă, în unele zone porumbul fiind recoltat prematur și apoi depozitat în condiții improprii, având drept consecință pelagra, sau alte diverse boli.

2. Locuitorii de la sate nu consumau carne, decât la anumite sărbători, când se sacrifica o pasăre. “Importantul aliment carnea, pentru țăranul nostru se poate socoti ca aliment de sărbătoare. Vor fi mulți țărani și de aceia, care numai de 5-6 ori pe an mănâncă carne (…)  și aceștia mai cu seamă cei ce n-au avut porc în casă”. (pag. 258)

3. Consumau multe vegetale, în funcție de zona geografică mai mult sau mai puțin diversificate. Fasole, linte, varză, bob, erau printre cele considerate hrănitoare, “carnea săracului”, cum menționează autorul. “Verdețurile ce le consumă țăranul din grădină și livezi sunt foarte numeroase” accentuează medicul (la pag. 251) iar în descrierile sale regăsim praz, ceapă, sparanghel, untișor, leurdă, păpădie, spanac, pătrunjel și mărar, consumate sub formă de salate, în unele cazuri cu ulei de nucă sau cu alune și acrite cu oțet. 

4. În zonele mai sărace nu se consumau ouă, brânzeturi sau păsări, locuitorii fiind aproape vegetarieni, cum menționează autorul. Acestea erau vândute, iar cu banii obținuți se cumpărau…cosmetice, în special în casele în care erau fete! “Substanțele albuminoase ca ouă, lapte, brânză, etc le vând și pe aceste parale cumpără articole de mercerie, boele (albele și rumenele), dacă sunt fete mari la casă” (pag. 206). Aceeași situație era semnalată și în județul Ilfov. 

5. Vinul nu era foarte adesea consumat, fiind slab, ci mai degrabă rachiul și alte variante de băuturi distilate, de multe ori periculoase, cum menționează medicul Crăiniceanu. Despre bere, “s-a introdus întâi din cea englezească, iar la 1793 s-a făcut lângă Iași o fabrică de bere. Țăfranul român și după un secol nu vrea să știe de ea; în puține locuri vom vedea că o consumă și el”.
Alimentația noastră a evoluat mult, dar se pare că unele obiceiuri s-au transmis, poate nu dintre cele mai favorabile, în timp ce unele cu adevărat benefice au dispărut. Însă primul pas spre schimbare este conștientizarea problemei. (va urma)

Leave a Reply