Mă tot gândesc în ultima vreme la un epitaf absurd, care ar putea să marcheze acest spațiu, ca pe un gorgan colectiv: “aici a locuit un popor înzestrat, care a dispărut pentru că nu s-a putut conforma la obiceiuri impuse de genul: igiena mâinilor, distanțarea fizică și purtarea măștii”.

Dacă privim în urmă, în special la zona în care activez, aș rezuma așa: am fost surprinși și dezarmați total aproape peste noapte, atunci în luna renașterii naturii și a efervescenței de orice tip – martie.
Spun aproape, pentru că unii mai isteți au profitat de cei mai puțin informați și au mai înghesuit în zilele de mijloc de martie ceva evenimente, în care au fost încălcate lejer reguli mai degrabă de bun simț și mai puțin conștient de sănătate publică, la acel moment.

Apoi, încet și dureros am început să învățăm, să ne limităm, autoizolăm și cele din suită. 

Dar în timp ce unii, prin aprilie, visau la un buchet de flori de sezon pentru ziua lor de naștere, alții propagau (și continuă să o facă) știri menite să decredibilizeze autorități științifice, medicale și chiar guvernamentale, cu scopuri obscure și mize derizorii.

După care s-au aruncat fericiți și inconștienți în valurile mărilor și au contabilizat like-uri la postări în care se băteau pe abdomene și își împleteau bărbile și cosițele cu necunoscuți.

Și au continuat să se tot plimbe pe la petreceri și chermeze, aruncând în derizoriu lupta și efortul unora care au singura vină că au studiat mai mult și s-au trezit înregimentați într-o armată a priori sacrificată, din care percepte morale (uneori) mai presus de interese, nu le permit să dezerteze.

Evident că, de dragul instantaneelor (selfie sau preluate de binevoitori), au sacrificat și minimum de complianță, masca. Acel micuț petec de textil care ar mai fi încetinit puțin, dar salvator, propagarea distrugerii. Iar ca să minimalizeze efectul lipsei conformării au aderat la denumirea scornită de grupuri de rudimentari, “botniță”.

Deci, adunați în mulțimi necontrolate, lipsiți de “botnițe” și de conștiințe am traversat o vară și o toamnă, care dacă nu au fost, vor deveni cu siguranță, de poveste.

Acum, profilurile de pe rețele de socializare ale celor ce negau existența virusului și propagau ideea nesupunerii la reguli, sunt pline de mesaje de îngrijorare și revoltă, în care recurg la comparații cu alte țări europene, mai mult sau mai puțin afectate. 

Dar întrebarea care mie nu-mi dă pace este – chiar nu ați anticipat, măcar empiric, rezultatul? Nu ați întrezărit finalul, care în mod evident nu putea fi “happy”? 

Sau limita unui popor care are drept proverbe unanim apreciate și acceptate “capul plecat, sabia nu-l taie”, “fă-te prieten cu dracul, până treci puntea”  și multe asemenea, predate în școală, este MASCA?

Masca, peste care nu se poate trece!