“Am aflat că nu există o modalitate mai sigură de a afla dacă îți plac sau urăști oamenii decât să călătorești cu ei.” Mark Twain

Dacă ar fi să analizez exact cât a fost decizie înțeleaptă, bazată pe informații concrete și cât spirit de aventură, nu aș putea preciza, dar știu că a fost asumată 100%. Am urmat întocmai programul și nu am regretat!

Mă refer la călătoria mea la Tulcea și apoi la Mila 23 și Muzeul Ivan Patzaichin, toate prilejuite de “Vinuri și bucate dobrogene” și întâmplate la mijloc de octombrie. Cred că au cântărit în luarea deciziei atât anturajul – organizatori și parteneri verificați în timp -, cât și escala la Domeniul Bogdan, alt reper solid al activității mele.
Și pentru că știam de la Mark Twain că “nu există o modalitate mai sigură de a afla dacă îți plac sau urăști oamenii decât să călătorești cu ei”, m-am îmbarcat optimistă în microbuzul furnizat de primul partener al celor trei zile de infotrip, Augustina.  

Călătoria a fost perfectă, am avut norocul unei zile însorite și bucuria unui pahar de Sauvignon Blanc de la Domeniul Bogdan, adus și prezentat cu iscusință de Carmina Nițescu, experimentata noastră însoțitoare.
Pe drum, a intrat așa un vânticel năstrușnic, care a creat o atmosferă veselă, cu tatonări și tachinări subtile, ce a ajuns la apogeu cam în dreptul localității Megdigidia, aproape de prima noastră destinație, Domeniul Bogdan.
Încălziți de soare și vorbe, odată ajunși la cramă ne-am dat frâu liber indulgențelor și cred că au fost mulți cei care au pus “on hold” dietele și evidențele caloriilor consumate când au dat ochii cu suberek cu carne de berbecuț și plăcinte dobrogene calde, sau cu mezelurile de la Moș Ioșif, oferite de amfitrionii noștri de la Domeniul Bogdan.

Am vizitat prima cramă din România unde se practică agricultura biodinamică și ne-am bucurat de vinurile prețioase și de atmosfera deosebită a locurilor. Aici, pe 154 ha de viță plantată în 2011, se produc vinuri ce au primit recunoaștere internațională la unele dintre cele mai importante concursuri din domeniu: Millesime Bio, Chardonnay du Monde, Premiile Internaționale Decanter, Concursul Internațional de la Bruxelles, The organic Masters.

După care am plecat bine dispuși spre Tulcea. Unde a urmat surpriza, în trei sau poate mai multe acte, dar le-am pierdut numărul.
Prima, poate anticipată într-o arecare măsură, a fost cina la restaurantul La Liman, unde proprietarul, Adrian Gemănaru, alături de inițiatorii acestui eveniment, Cezar Ioan și Cosmin Dragomir, ne-au delectat cu un meniu pregătit din ingrediente locale, de Ileana Braniște și echipa restaurantului, greu încercată în acea seară.

Nu au lipsit “fructele” Dunării: icrele, lapții și chiar midiile, dar și alte ingrediente specifice, combinate ingenios și integrate în preparate tradiționale ale zonei. Festinul a fost însoțit de vinurile de la Caii de la Letea, Domeniul Bogdan, Crama Histria și Crama Rasova.
Dar înaintea ei a fost cazarea, într-un hotel cu patru stele binemeritate, cu un amplasament benefic, pe faleza Ivan Patzaichin, care oferă o vedere superbă asupra portului și Dunării vechi. Am fost fascinată de acel prim apus, pe care l-am și imortalizat de la fereastra Hotelului Esplanada, și atunci a fost prima dată când mi-am dorit să revin în aceste locuri.

Tu și Tulcea, aplicația și proiectul de marketing turistic

În holul elegant al hotelului, nu atât de ocupat pe cât ar fi meritat să fie, ne-am întâlnit gazdele: sincere, directe și decise să schimbe cât de mult le stă în putință, ca să readucă turiști în orașul plin de istorie. Proprietarul hotelului Esplanada, al restaurantului La Liman, primarul din Tulcea, alături de președintele OMD Tulcea, au vorbit despre proiectul lor.
OMD Tulcea a reunit antreprenori entuziaști, care investesc în dezvoltarea orașului și cred în potențialul acestuia. Deși are mai puțin de un an de activitate a reușit să coaguleze factorii interesați de dezvoltarea turismului și să facă pași importanți în promovarea acestuia.

Aplicația Tu și Tulcea, care poarta numele proiectului desfășurat de OMD, este cât se poate de accesibilă și aduce informații esențiale pentru orice categorie de turist, de la cel de tranzit, la cel dornic de a descoperi istoria, arhitectura sau atracțiile culinare ale orașului și împrejurimilor.
Am discutat cu aceștia despre impactul războiului din proximitate și efectele directe asupra turismului local, despre oferta incredibilă a orașului în ceea ce privește istoria și arhitectura, dar și despre cum a fost mutilat acesta în perioada comunistă.
Nici nu bănuiam cât de amănunțit și cu câtă pasiune aveau să ne fie expuse aceste lucruri a doua zi, în turul organizat de OMD Tulcea și prezentat de Adrian Dan, un tânăr entuziast, strănepotul unuia dintre cei trei mocani transilvani veniți să populeze Dobrogea și să ia “atât pământ cât pot să lucreze”, după cum relatează istoricii vremii.

Șapte coline, șase muzee și o clădire istorică cu destinație obligatorie
După ce ne-a făcut o introducere în istoria acestui oraș dobrogean, situat pe șapte coline lângă Dunăre, care a adunat de-a lungul timpului locuitori de diverse religii și etnii – paisprezece, dacă dorim să fim exacți – am trecut la turul propriu zis. Parcurgând Tulcea la pas, pe un traseu ales cu grijă de amfitrioni, am descoperit un amalgam încântător de vestigii culturale și religioase într-un mozaic surprinzător, 2 așezări de rit diferit pe aceeași stradă, sau un muzeu, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea, care poate rivaliza cu oricare altul de profil din orice capitală.

Ne-am oprit în Ronda Minorităților, situată în rondul de la Hotel Delta, în dreptul Muzeului de Artă. Se află aici cinci busturi ale unor personalități străine care și-au lăsat amprenta asupra istoriei locale. În acest oraș cu o istorie fascinantă, au trăit și și-au împletit existența alături de români, tătari, lipoveni, bulgari, armeni, găgăuzi, evrei și chiar greci. Au conviețuit și au contribuit la dezvoltarea orașului, o obiceiurilor și a gastronomiei locale.

Printre obiectivele care conservă această interesantă istorie se află și Muzeul de istorie și Arheologie și Palatul Pescăriilor (Bursa de Pește). Construită între anii 1904 – 1907 din contribuţiile financiare ale pescarilor din deltă, aceasta poartă cu sine o legendă interesantă – orice altă activitate desfășurată în această clădire, diferită de pescuit și comercializarea peștelui a fost blestemată, deci sortită eșecului. Conform localnicilor, până în acest moment profeția s-a împlinit.

Sunt atât de multe lucruri de făcut și descoperit în Tulcea, încât plimbarea noastră ar fi trebuit să dureze 12 ore și sigur ar mai fi rămas ceva neexplorat.
Dacă alegeți să petreceți un weekend aici, și eu chiar recomand, poate ar fi indicat să vă acordați timp și pentru vizitarea unui muzeu, poate chiar a Centrului Muzeal Ecoturistic „Delta Dunării”, unde există un acvariu echipat cu instalații moderne și o capacitate de stocare a apei de 150 de tone. Aici puteți admira o colecție impresionantă formată din 24 de specii de pești indigeni întâlniți în Delta Dunării și Marea Neagră, 23 de specii de pești de recif, opt specii de nevertebrate marine și șase specii de corali aduse din Indonezia. Este un loc minunat pentru petrecerea timpului în familie, iar copiii vor fi fascinați.

Sigur, mai sunt atracții turistice, precum Casa Avramide sau Satul pescăresc tradițional, situat la marginea orașului Tulcea, la ieșirea spre localitatea Mahmudia. La acestea se adaugă varietatea de delicii gastronomice, preparate cu specific local pe care le puteți găsi la tot pasul, sau concentrate într-un singur loc, la restaurantul La Liman, chiar pe faleză.
Revenind la călătorie, cea de a doua jumătate a zilei secunde a fost dedicată dezbaterilor și workshop-urile din cadrul Congresului Regional de Gastronomie și Vin.
Iar în paralel s-a desfășurat o expoziție cu vânzare de produse locale, preponderent specialități culinare. Din călătoria aceasta am aflat că fiecare localnic are furnizorul său de pește, dulciuri, miere și alte produse. Va rog să reflectați puțin ce implicații complexe are acest tip de relație! Am resimțit un dram de invidie, recunosc.

Cina la Ivan

Acest subtitlu exprimă cu fidelitate ce am experimentat. Am fost invitați la Ivan acasă, la familia și prietenii lui Ivan Patzaichin, unde am fost întâmpinați cu zâmbete largi și tratați cu toate bunătățile zonei, pregătite domol de bucătărese lipovence, cu respect pentru ingrediente și pentru cei ce le consumă.

Așa ne-au făcut gazdele noastre să ne simțim în restaurantul Ivan Pescar și la Scrumbia Bar: oaspeți care au împărțit bucate simple și delicioase într-o atmosferă calmă, pe care îmi este greu să o descriu. S-au savurat cu bucurie știucă umplută, batog, sardeluță marinată, rapane marinate, shuba, sărmăluțe și felii gustoase dintr-un crap imens, iar spre final s-a și cântat, cum se întâmplă la o petrecere în familie sau între prieteni apropiați.

Ivan era prezent în fiecare detaliu, în lotca suspendată în restaurant, în atitudinea gazdelor, pretutindeni parcă îi zăreai zâmbetul bun.

Barca, Delta și Patzaichin

Acestea au fost cuvintele cheie pentru cea de a treia zi. O Duminică nu tocmai însorită, în care am plecat să cunoaștem oamenii Deltei, să vizităm Muzeul Ivan Patzaichin și să mâncăm de prânz la pensiunea Alexandra și Alexandru.
Despre drumul cu barca am fost informați din timp și avertizați că este necesar echipament de iarnă. Majoritatea dintre noi citadini convinși, am apreciat că o eșarfă de mătase echivalează un fular iar pantalonii de sport sunt cam același lucru cu salopeta impermeabilă recomandată de organizatori. Prin urmare, pentru mulți dintre noi vesta de salvare s-a dovedit a fi cel mai “gros” articol vestimentar.

Călătoria pâna la Mila 23, Muzeul Ivan Patzaichin, într-o barcă deschisă a agenției Descopera Delta Dunarii, barcă ce permite observarea păsărilor și fotografii de excepție ale Deltei, a fost o bucurie și o provocare în același timp, pentru că vremea nu este prietenoasă la sfârșit de octombrie prin aceste locuri. Deschis în luna mai, muzeul va deveni un pilon esențial în viața comunității și va contribui la evoluția Deltei Dunării și la bunăstarea locuitorilor ei, așa cum își dorea marele sportiv.

Aici am fost întâmpinați cu căldură și empatie și cu un ceai cald pe care mi-l voi aminti multă vreme, de către cei care administrează acest centru, celebra tanti Lucica și echipa ei minunată.

Prânzul pescăresc de la Pensiunea Alexandra și Alexandru a fost exact ce le trebuia trupurilor noastre zgribulite. Un borș fierbinte, însoțit de niște ardei iuți au făcut minuni pentru trup, dar și sufletele au tresăltat puțin. A contribuit puțin și o licoare magică de la La Horincie care  a mai dezlegat limbile. Așa s-a ajuns la felul principal, carași prăjiți în mălai, poate cei mai buni de până acum. Am aflat că proprietarul pensiunii are și o cherhana, prin urmare peștele servit la pensiune nu ar putea fi mai proaspăt, nici dacă ar vrea.

La final, ne-am amintit cu toții că suntem comunicatori și am făcut ședințe foto cu puzderia de pisici găzduită de pensiune și cu alte obiecte de interes.
Ne-a fost bine și am revenit sănătoși, datorită grijii și atenției lui Iliuță  Goean, proprietarul bărcilor și a agenției Descoperă Delta Dunării și a Carminei.

M-am bucurat că am ieșit din zona de confort și am făcut această călătorie și am rămas cu o mare admirație pentru cei care fac din modul lor de a-și câștiga existența prilej de bucurie pentru ceilalți.
Reveniți în oraș, ne-am salutat gazdele de rămas-bun și am îmbrățișat Tulcea, promițându-i că vom reveni. Am parcurs în tăcere, obosiți și fericiți, drumul spre București într-un microbuz nou și elegant al aceleași agenții Augustina, care are curse regulate către Tulcea, o variantă comodă și confortabilă.
Pe curând!